Sase lucruri despre Educatia din Romania

Actualul sistem educațional din România

În timpul comunismului, educația din România a fost alimentată politic. Revoluția comunistă din Europa de Est a influențat puternic o abordare naționalistă a educației în România.

Aceasta însemna că educația a fost adaptată majorității românești. În anii 1960 școlile maghiare au fost îmbinate cu școlile românești și practic toate clasele care au fost predate în limba maghiară au fost acum predate în limba română.

Acest sistem politic educat a fost desființat în 1990, alături de regimul comunist al României.

Astăzi, România este o republică unitară cu un sistem de învățământ care este constant în curs de reformă.

Iată șase fapte despre educația din România:

1. Copii din grădinițele pot începe școala la vârsta de trei ani. Deși este neobișnuit, este legal să înscriem un copil la grădiniță la vârsta de trei ani. Elevii pot rămâne în grădiniță până la șase sau șapte ani, însă trebuie să aibă cel puțin un an de grădiniță pentru a fi eligibili pentru înscrierea în școala primară.
2. Admiterea studenților la liceu se bazează pe scorurile testului. Ministerul Educației și Cercetării din România administrează examene la nivel național care determină locul în care fiecare copil va frecventa liceul. Performanța pe aceste examene dictează unde fiecare elev va fi capabil să participe la liceu. Anumite instituții private, de obicei cele mai prestigioase, includ, de asemenea, propriile criterii de participare pe lângă cerințele scorului de test.
3. Elevii frecventează licee de specialitate. Spre deosebire de Statele Unite în care fiecare elev de liceu este așteptat să obțină o anumită sumă de credite în fiecare subiect, studenții din clasa a opta din România decid între mai multe domenii de studiu în liceu. Elevii pot decide să participe la un liceu de arte sau știință, un colegiu militar, o facultate economică sau o școală profesională.
4. Elevii de liceu iau până la 14 subiecți deodată. Majoritatea studenților au între 12 și 14 clase, de la geografie la literatura română. Elevii iau, de asemenea, cel puțin două limbi, alături de limba română. Limbile obișnuite predate includ limbile engleză, franceză, spaniolă, germană și italiană. Profesorii de liceu se rotesc între sălile de clasă în locul studenților. În majoritatea liceelor ​​românești, este comun că studenții au toate lecțiile lor în aceeași clasă cu aceiași colegi de clasă pentru toți cei patru sau cinci ani pe care îi frecventează. Acest lucru are scopul de a crea un sentiment de comunitate în rândul studenților.
5. În general, femeile din România frecventează școala mai mult decât bărbații. Potrivit UNICEF, aproximativ 83% dintre femeile din România au fost înscrise în învățământul secundar în 2012, comparativ cu 81% dintre bărbați.
6. Sistemul educațional al României avansează rapid. Rata de alfabetizare în rândul celor care au împlinit vârsta de 15 ani a crescut de la 96,7% în 1992 la 97,3% în 2002. În prezent, 98,8% dintre români sunt educați.

Mobilitatea studenților internaționali în România

Mobilitatea merge în multe cazuri împreună cu migrația și pentru fiecare dintre ele nu există o definiție larg răspândită și acceptată. Mobilitatea este copilul libertății academice și al schimbului de idei de neînlocuit în cercetare, precum și în predare și studiu. Literatura de specialitate clasifică fenomenul în diferite tipuri, dintre care unele sunt perechi de opoziție.

În primul rând, există diferențierea în „mobilitate forțată” și „mobilitate voluntară”. Mobilitatea voluntară se referă la tinerii studenți, în principal aflați în prima carieră până la diplomă, care caută diversitatea în curriculumul lor de studii și, eventual, se întorc în țara lor de origine, fie cu o diplomă obținută în străinătate, fie gata să ia una acasă. Mobilitatea forțată este motivată de starea proastă de studiu, represiunea politică, de piața muncii sumbră. Mobilitatea forțată sau involuntară este, de asemenea, asociată cu statutul de refugiat, legat de gen, etnic, religios, baza lingvistică. Din această listă, este clar că interfața dintre mobilitate și migrație este neclară. Cert este faptul că în învățământul superior, ambii fac parte dintr-un mare sistem de circulație cerebrală. Mobilitatea studenților internaționale implică studenții care își părăsesc țara de reședință pentru o perioadă de studii superioare în străinătate sau pentru a desfășura o activitate conexă, cum ar fi un stagiu de muncă în străinătate sau un tur de studii.

Acasă / Lucrări de Licență / Lucrări de Disertație / Lucrări de Diplomă / Verificare Plagiat / De ce noi / Despre noi / Calitate garantată / Blog